Rugăciune

” Doamne, nu știu ce să cer de la tine.
Tu, Unul, știi de ce am nevoie.
Tu mă iubești pe mine mai mult decât pot să Te iubesc eu pe Tine.
Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu știe a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici Cruce, nici mângâiere.
Numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ție.
Tu vezi trebuințele mele pe care nu le știu eu. Vezi și fă după mila Ta!
Lovește-mă și mă tămăduiește, doboară-mă și mă ridică!
Mă cutremur și tac cu evlavie în fața voinței Tale sfinte și a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Ție jertfă, nu am altă dorință decât să fac voia Ta.
Învață-mă să mă rog,
Singur, roagă-Te în mine!
Amin!”

      Am ales rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei pentru că după părerea mea definește în câteva fraze forma cea mai pură de credință. Din cuvinte puține se revarsă atâta  încredere, admirație, condescendență, dăruire și iubire încât nu poți să rămâi impasibil.

       Poate că pare bizar să găsești pe un site de psihoterapie o rugăciune. Fiecare e liber să judece după propriile criterii.

      Mai în glumă, mai în serios, psihologul este numit uneori ”popă științific”, precum și preotul duhovnic este numit uneori ”psiholog  religios”.

      Cele două noțiuni, religia și psihologia, nu sunt nici pe departe atât de diferite precum am putea crede la prima vedere. Nu numai că nu se exclud, de cele mai multe ori se completează. Ambele servesc indirect aceleiași cauze. Ambele ne pot ajuta în momentele cele mai grele, de cumpănă din viața noastră să găsim forța de a merge mai departe.

       Un psiholog ”modern” nu va blama niciodată religia, precum niciun preot cu har nu va descuraja mersul enoriașilor la terapie.

      În esență, așa cum spunea Alexander Schmemann  creștinismul este mai presus de orice, așteptare și pregătire. Și clientul de terapie ideal pentru terapeut este Omul care știe să aștepte și să se pregătească, este Omul care crede în general.

      Cu adevărat la terapie poate apela oricine, indiferent dacă e ateu sau aparține unei  religii  sau alteia. La fel de adevărat este că toți ne-am surprins măcar o dată spunând ”Doamne ferește!” sau ”Doamne ajută!” chiar dacă nu suntem creștini practicanți.

      Când ceva ”nu merge”, instinctiv  cauți un sprijin. În funcție de context, de natura cumpenei, de relațiile personale, de personalitate, de multe altele, alegi. Important este să faci pasul către ajutor indiferent de natura lui. Nu e treaba nimănui să judece Cine? sau Ce?  îți dă puterea de a merge mai departe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *