Milton Hyland Erickson

      Milton Erickson (1901-1980) a fost un renumit psihiatru și psihoterapeut american. Așa cum este deja evident din denumirea categoriei, Erickson a reușit prin modurile sale mai mult sau mai puțin convenționale de interacțiune cu pacienții/clienții să dea naștere unui curent ce a ajuns să-i poarte numele și să devină o formare psihoterapeutică în sine.

      Terapia ericksoniană este o ramură a psihoterapiei ce se bazează, înainte de orice altceva, pe ceea ce Erickson a dovedit, în fiecare clipă a existenței sale personale și profesionale, că funcționează cu succes.

      Erickson era specialist în hipnoză, dar hipnoza în sine nu este o terapie. Hipnoza este una din modalitățile de inducție a unei transe hipnotice, care la rândul ei este doar un adjuvant în cadrul unei terapii. De aceea terapia ericksoniană funcționează cu sau fără transă.

      În terapia ericksoniană clientul este partenerul terapeutului. Erickson obișnuia să utilizeze tot ceea ce clientul aducea în cabinetul său și la fel fac și în ziua de astăzi terapeuții cu acestă formare. Erickson spunea că ”terapeutul care dorește să-și ajute clientul nu ar trebui niciodată să disprețuiască, să condamne sau să respingă vreo parte a comportamentului acestuia”.

      Clientul este cel care informează permanent terapeutul despre sensul propriului discurs. Răspunsurile clienților la mesajele terapeutului sunt exprimate atât verbal cât și non-verbal, motiv pentru care terapeutul ericksonian este în primul rând un bun observator. Nu poți avea niciodată în terapie certitudinea că utilizând aceleași cuvinte cu mai multe persoane comunici aceleași idei.

      Erickson se baza pe ideea că nu putem să nu influențăm, la fel cum nu putem să nu comunicăm. Terapeutul își influențează clientul indiferent de ce face și terapeutul ericksonian își îndeplinește datoria de a-și asuma acestă stare de fapt.

      Erickson a fost un maestru al intervențiilor paradoxale, descoperind încă din copilărie utilitatea lor în deblocarea unor situații. În antiteză cu un comportament directiv terapia ericksoniană utilizează cu succes dubla constrângere sau dubla legătură și reușește să evite posibilele rezistențe.

      Când spunem Erickson și terapie ericksoniană, spunem supraconștient. Terapeutul ericksonian  ”convertește” clientul la ”doctrina” supraconștientului, demonstrează prin metode diverse existența acestuia și apoi îi ”dă cuvântul” în manieră directă, fără interpretări, îl lasă să se exprime liber și să acționeze în consecință.

      Sper cu fiecare articol scris să reușesc să trezesc interesul pentru terapie în general, și pentru terapia ericksoniană în mod special.

      Dacă există curiozitatea de a cunoaște un terapeut ericksonian, care nu se pretinde expert și care încearcă din convingere să respecte principiile marelui ”înaintaș”, vă aștept cu interes.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *